Mormântul de incinerație recent găsit la Stâna, ridică mai multe semne de întrebare

Cercetătorii Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău au efectuat, în data de 27 iulie, un diagnostic arheologic în localitatea Stâna. Scopul prezenței lor în zonă a fost strict legat de efectuarea cercetărilor de teren în zona descoperită în primăvara acestui an, prin teledetecție, de către Cosmin Iepurar – un localnic pasionat de cercetarea zonei. Acesta a descoperit fragmente ceramice, mai multe oase arse și câteva piese din fier. El a lăsat neatins inventarul posibilului mormânt. Ajunși la fața locului, arheologii au identificat o groapă în care, acum 2000 de ani, au fost îngropate oasele incinerate ale unui defunct din secolul II î.Hr., depuse într-o urnă răsturnată. Diagnosticarea descoperirii a fost realizată și cu ajutorul voluntarilor. Alături de oase și de urme de lemn ars s-au mai descoperit fibule (broșe) și numeroase elemente de lanțuri din fier (care prindeau fibulele între ele, dar care puteau fi și centuri ornamentale).

Cercetările de reconstituire istorică au fost dificil de realizat, zona fiind puternic afectată de tăierile de păduri din trecut. Așa se explică faptul că majoritatea pieselor metalice, dar și urna fragmentată au fost împrăștiate pe o suprafață de aproximativ 2 – 3 kilometri.

De ce este important mormântul de incinerație descoperit la Stâna

În 2020 s-a găsit primul mormânt de factură dacică în zonă, tot cu detectorul de metale. Vasul respectiv se află în curs de restaurare, iar oasele sunt încă în urnă, urmând să fie analizate în curând. Legat de importanța descoperilor din acest an, dr. Horea Pop ne-a declarat că noul mormânt oferă informații extrem de prețioase despre comportamentul funerar privind civilii. În cazul de față ar fi vorba de o femeie decedată. Pornind de la descoperirile făcute, urmează să fie inventariate cu mare grijă și atenție toate elementele găsite în mormânt și în jurul acestuia. Obiectele ridicate spre restaurare și conservare sunt foarte corodate, doar lanțurile cu care se prindeau fibulele între ele sunt mai bine păstrate. Horea Pop ne-a precizat faptul că „oasele găsite în mormânt ar putea fi ale unei femei, dat fiind faptul că nu s-au găsit arme în apropiere, acestea fiind specifice războinicilor vremii”. Antropologii muzeului vor analiza fragmentele de oase găsite în urna depusă în mormânt. Se știe că defuncții care nu erau războinici aveau un anumit ritual de înmormântare, ei având parte de un tratament special. Este posibil ca oasele descoperite să aparțină mai multor persoane, acest lucru se va stabili după analizele amănunțite din laborator. Cercetătorul științific a precizat că atunci când a sosit împreună cu colegii săi la fața locului, terenul din jurul mormântului era deranjat, ei au găsit groapa în care se găseau oasele arse și fragmente multe de fibulă, iar în exteriorul mormântului s-au găsit numeroase fragmente de lanțuri și fibule. O explicație cu privire la această împrăștiere a elementelor găsite în zona cercetată de la Stâna se poate pune pe seama faptului ca urna mortuară să fi fost amplasată mult mai sus, iar în urma lucrărilor din zonă sau a alunecărilor de teren aceasta să se fi rostogolit, împrăștiindu-se astfel conținutul pe o suprafață destul de mare. Legat de numărul mare de fibule descoperite la Stâna, dr. Horea Pop spune că „explicația constă în faptul că femeia care a fost îngropată în acel loc ar fi putut avea mai multe seturi de bijuterii. În situația în care antropologii vor spune că este vorba de mai mulți morți îngropați în acest loc, atunci putem lua în calcul faptul că bijuteriile le aparțin acestora”.

Este posibil ca în apropierea mormântului să fi existat o așezare dacică

Pornind de la faptul că valea este destul de lungă și generoasă, dr. Horea Pop spune că „este posibil să mai apară descoperiri noi în zonă și să se completeze astfel profilul istoric. În anul 2020 am găsit o așezare în apropiere, dar este mult mai veche decât cele două morminte. Suntem convinși că trebuie să existe așezări în această zonă din vremea celor două morminte găsite la Stâna. Avem suficiente indicii. Sunt locuri bune pentru așezări și noi credem că putem găsi urme de locuit aici, pe care să le legăm de prezența mormintelor care ne-au ridicat deja o serie de întrebări. Știm că în acele vremuri oamenii nu se îngropau departe de zona unde trăiau, ei își construiau adăposturi de regulă în apropierea apelor”.

Cercetătorii muzeului vor continua să țină sub observație zona. Ei intenționează să efectueze noi săpături, în primăvara anului viitor, pentru a identifica așezări în apropierea mormintelor precum și în vederea găsirii unui profil/tipar cu privire la ritualul de îngropare specific secolelor II – III î.Hr.